Tăceri programate, coduri în mine,
Tac, dar simt, că nu-i bine.
În lupta asta, nu mă predau,
Vorbele sunt arme, le dau și iau.
Tăceri programate, blocat în minte,
Două umbrele din piept, gol de cuvinte.
Simt, dar tac, scriu calibrat,
Fața rezistă, dar capul e spart.
Derealizat, totul îi fum,
Ambivalent iubesc, dar sunt scrum.
Despersonalizat, nu mă găsesc,
Pe linie fină, în suflet cresc.
Refulez pe ripit, tot ce simt tace,
Proiectez vina în jur, în față o face.
Introspecții stricate, valori false în cap,
Cod rupt, virusat, trăiesc pe rap.
Transfer emoțional, reflex automat,
Contratransfer joc murdar.
Heuristici proaste, decizii pe fugă,
Bitul confirmă ce-i doar o scuză.
Alexitimic, blocat la emoții,
Catatonic, în cap doar ecuații.
Rapul mă salvează, tratament rar,
Pe bit pun ce-am strâns din ani amar.
Agnozie fețe fără chip,
Anhedonie simt doar trip.
Neuroplastic, schimb pe ripit,
Dar umblu în ceață, nu văd nici bit.
Psihopat cu zâmbet rece,
Disociat, în corp, dar trece.
Neg realitatea, fug în mine,
Tăceri programate singur la tine.
Tăceri programate, blocat în minte,
Două umbre în piept, gol de cuvinte.
Simt, dar tac, scriu calibrat,
Fața rezistă, dar capul e spart.
Derealizat, totul îi fum,
Ambivalent iubesc, da-s scrum.
Despersonalizat, nu mă găsesc,
Pe linie fină, în suflet cresc.
Sarcasm scut, râs ca sabie,
Prizonier cu gânduri, crezând în magie.
Fug de durere, mă ascund în rime,
Spun adevăr, dar încet, cu fire.
Iubire condiționată, joc la risc,
Când o simt fug, parcă e trist.
Virus ascuns, nu-l las să crească,
Mai bine tac, decât să plesnesc.
Scriu să scap, bisturiu în flow,
Tăieturi pe bit, rupi tot pe ripit.
Cod rupt, tipar spart,
În haos, eu găsesc un start.
Tăceri programate, dar urlu clar,
Nu-s robot, om cu suflet amar.
Mă caut printre umbre și vers,
În rime cresc, refuz univers.
Tăceri programate, blocat în minte,
Două umbre în piept, gol de cuvinte.
Simt, dar tac, scriu calibrat,
Fața rezistă, dar capul e spart.
Derealizat, totul îi fum,
Ambivalent iubesc, da-s scrum.
Despersonalizat, nu mă găsesc,
Pe linie fină, în suflet cresc.
Zgomot în cap, nu pot să tac,
Gânduri în șirag, mereu atac.
Memorie fracturată, ca un film spart,
Sunt prizonier în mintea mea, la un pas de start.
Plâng în tăcere, cu fața rece,
mă lupt cu umbrele care vor mereu afară. Coduri interne și reguli stricate. Dar eu sparg ziduri și nu rămân blocat. Obsesii și temeri se împletesc în minte. Lupt între două fețe și nu știu cine sunt. Dissonanță cognitivă raze de negru. Iubirea-mi pare joc dar eu țin ceru’. Fug de atașament fug de durere. În suflet e haos dar încerc să sper. Tăceri programate dar eu vorbesc. Prin rime sparg coduri adevărul îl cresc. Tăceri programate blocat în minte. Două umbre în piept gol de cuvinte. Simt dar tac scriu calibrat. Fața rezistă dar capul e spart. Tăcerile nu tac sunt urlete în mine. Coduri ce rănesc dar în versuri mă găsesc.
