Nu dorm, nu tac, nu cad, nu fug,
Ideile ard le scriu pe-un plug.
Nu mă-nchin la zei, nici la sisteme,
Gândul meu rupe blesteme.
Sinele meu nu doarme, frate,
Lupt cu idei, nu fapte stricate.
Transcendență, mintea în șoapte,
Adevăr rece, dar bate în spate.
Epistemic, totul pare confuz,
Gândul e stins, dar focul e-aprins.
Ontologic ce-i real? Nu știu,
Ființa e semnal, nu carne, nu viu.
Dialectic, mă bat cu idei,
Axiome din gând, nu din legi și temei.
Axiologia îmi arde moralul,
Simt ce-i real, ignor banalul.
Autentic, nu port nicio mască,
Sistemul mă vrea, dar eu îl privesc sarcastic.
Empiric, am simțit pe piele,
Viața e haos, nu-ncap în etichete.
Sinele meu nu doarme, frate,
Lupt cu idei, nu fapte stricate.
Transcendență, mintea în șoapte,
Adevăr rece, dar bate în spate.
Determinism zici că totul e scris?
Eu rup lanțuri, nu cad în abis.
Libertarian mi-e legea în piept,
Dumnezeu sau nu, eu aleg ce-aștept.
Solipsism? Poate-i doar un film,
Dar durerea mă rupe, deci e real, sublim.
Dualism suflet și carne,
Două războaie, dar un singur arme.
Fenomenologie clipa contează,
Conștiința joacă, nimic nu dispare.
Metafizic, zbor fără trup,
Întreb, nu cred așa merg în grup.
Oniric, visez peste sensuri grele,
Versul e lamă în mâini rebele.
Eudaimonia virtute în păcat,
Nu râd ca alții, dar sufletu-i sat.
Teleologie scopul în sânge,
Dacă nu-l văd, simt că plânge.
Imuabil gândul nu moare,
Viața e haos, dar focul mă doare.
Sibilinic scriu ca un cod,
Cine citește, desface nod.
Alambicat, dar tot coerent,
Trap filozofic, cu sens incandescent.
Sinele meu nu doarme, frate,
Lupt cu idei, nu fapte stricate.
Transcendență, mintea în șoapte,
Adevăr rece, dar bate în spate.
Mă plimb printre concepte, sunt pe cartier,
Apodictic sunt real, nu pier.
Nu vând iluzii, nu cumpăr minciuni,
Caut sens profund, nu pofte de luni.
Inexorabil timpul e fiară,
Fiecare clipă mă sapă în carne.
Pernicios tot ce ignor,
Îmi sapă sinele, mă duce spre nor.
Cacofonie lume stricată,
Dar în haos găsesc o plată.
Prolix gândul, dar clar în glas,
Trapul cu idei nu rămâne-n pas.
Imanență totul e-n mine,
Nu cer salvare din stele străine.
În ochi am cer, în piept am jar,
Nu pier, nu cer mă țin de altar.
Speculativ, dar nu vorbă-n vânt,
Fiecare idee are un cuvânt.
Insalubru devine ce mint,
Când înțeleg viața, nu mai alerg sprint.
Fulgurant trec prin ceață,
Umbre în spate, dar fața-i în față.
Mă țin de cuvânt ca de-un cuțit,
Trapul meu greu, dar bine clădit.
În beznă găsesc lumină, frate,
Nu-s religii sunt idei curate.
Sinele rupe lanțuri din piele,
Scriu pe margini, dansez printre stele.
Axiologie valoare în sânge,
Nu se-nvață, doar se plânge.
Nu-s profet, dar nici ignorant,
sunt gânditor, cu suflet vibrant.
ulima piesă? Nu e început,
fizofia mea beatul tăcut.
simți cum curge pe drum cu rănit,
a asta e forța cuvântului: elit.
sinele meu nu doarme frate
lupt cu idei ,nu fapte stricate
transcendență,mintea in soapte
adevar rece,dar bate in spate
