of this song!
Când noaptea cade peste țară, Și luna urcă peste braz,
Se aude dorul cum coboară Prin sate vechi și prin orașe azi.
Un telefon rămâi neaprins, O mamă așteaptă un cuvânt,
Iar fiul ei departe ajuns, Poartă românii în suflet și-n gând.
Prin Londra, Roma și Madrid, Sub ploaia ce pare fără sfârșit,
Românul pași și ține tari, Cu dorul care nu-i lasă să plece.
România dintre stele și oameni, România dintre ieri și mâine,
Tu trăiești din inimile noastre, În glasul mamei și-n pâinea de pe masă.
România, țara ce nu moare, Nu te pierdem cât iubirea arde,
Cât un român te poartă în suflet, Oriunde merge peste mări și hotare.
Un tatăș optește-n nopți, Pe șosele cu mâinile reci și ochii obosiți.
O fată-n străină tate visează mai mult, La casa veche și toți cei dragi înapoi.
Un tânăr împinge timp printre străzi, Sub pași grăbiți pe asfaltut,
Dar când cuvintele sună românește, Se-ntoarce iar copilul cu glas tremurat.
Ei nu-și uită rădăcinile adânci, Chiar dacă ani sunt străini și grei,
România rămâne aproape, Ca o icoană în asfințit.
România dintre stele și oameni, România dintre ieri și mâine,
Tu trăiești din inimile noastre, În glasul mamei și-n pâinea de pe masă.
România, țara ce nu moare, Nu te pierdem cât iubirea arde,
Cât un român te poartă în suflet, Oriunde merge peste mărși hotare.
Îngări, aeroporturi, priviri se-ntâlnesc, Copii plecaști și-ascultă dor fără glas,
Bunica pune masă, șterge praful din odaie, Timpul stă pe lacrimi ce se-adună încet.
Când sărbătorile se apropie blând, Drumuri se umplu iar,
Cu speranță și plân se-ntorc acasă cu genți grele de dor,
Cu inimi ce țin țara mereu aproape.
România dintre stele și oameni, România dintre ieri și mâine,
Tu trăiești din inimile noastre, În glasul mamei și-n pâinea de pe masă.
România, țara ce nu moare, Nu te pierdem cât iubirea arde,
Cât un român te poartă în suflet, Oriunde merge peste mărși hotare.
Nu ne despărți prin frică sau vorbe, Un vot nu desparte rude sau cânt,
Putem avea drumuri diferite, Dar România ne-a casă, e pe pământ.
Diaspora nu-i doar nume sau cifre, Este vocea ce ține steagul sus,
Cu mâini bătătorite, cu povești, Întoarce-ți fața spre ei, nu spre prejudecăți.
România dintre stele și oameni, România dintre ieri și mâine,
Tu trăiești în inimile noastre, În glasul mamei și-n pâinea de pe masă.
România, țara ce nu moare, Nu te pierdem cât iubirea arde,
Cât un român te poartă în suflet, Oriunde merge peste mărși hotare.
Când lumea pare cenușie, Să fim felinare, unul pentru altul,
Să ținem mereu vie flacăra, Și să nu uităm că suntem acasă în cuvânt,
Sună-ți părinții cât trăiesc, Spune-le c-a fost dorul tău de stele,
Nu lăsa să se stingă în tăcere, România dintre stele și oameni,
Trăiește în piepturi calde.
