Create New Playlist

Add a cover pic of your own choice

(Optional)

Name

AI Cover Generator

4 credits

Not enough credits (0/4).

Logout

Are you sure you want to Logout?

Close

România dintre stele și oameni by Muka

SongGPT
România dintre stele și oameni by Muka - Pop Rock Românesc, Baladă Patriotică music cover art

România dintre stele și oameni

Pop Rock Românesc, Baladă Patriotică

0:007:48
Lyrics
Description
Când noaptea se lălăie peste pământ, Și luna își trecoară răcoarea printre brazi,
Se lasă dorul încet pe ulițe și alei, Prin satul ce adună amintiri și pași.
Un telefon încă vorbește-n taină, O mamă vechează cu suflet legat fiul ei,
Cu visele puse în valiză, poarta acasă în fiecare cuvânt.
Pe stră străine, în ploaie și în vânt, Românii își poartă dorul ca un legământ.
Sub ceruri grele sau sub soare aprins, Rămâne viu rădăcinile ascunse-n vis.
Românii, între stele și oameni, Între ieri și mâine tu răsare,
În glasul mamei și pâinea de pe masă, Ies chiar dacă departe ne adună viața lui Vandial.
Țara noastră de dor, nu te pierdem, Iubirea e scutul ușor, cât o inimă te poartă.
Necontenim, oriunde te regăsim, Cu dor nesfârșit.
Un tata tăcut coboară cu încărcătura, Pe drumuri ce n-au nume în harta orașului.
O fată cu mâini de oțel și suflet blând, Muncește și visează la firul de iarba verde.
Un tânăr cu pași repez noapte și noroi, Împinge o masă fără odihnă sau popas.
Dar când răsună limba cea veche în zori, Simte copilăria făcându-i glas.
Îi duci pe trădăcinile, deși schimbă drum, România trăiește în fiecare pas ascuns.
Prin orașe pierdute, prin îmbrățișări rarități, Sufletul lor ține aproape țara cu sfințenie.
România, între stele și oameni, Între ieri și mâine tură sari
În glasul mamei și pâinea de pe masă. Ești chiar dacă departe ne adună viața.
România, țara noastră de dor, Nu te pierdem, iubirea e scutul ușor,
Cât o inimă te poartă necontenit, Oriunde te regăsim cu dor nesfârșit.
Îngă rece, în aeroportul Leneșe, Se rup alt îmbrățișăr, pleacă iar fii.
Rămân mame și copii, cu glasuri uscate, Care șoptesc întrebarea, când vei fi iar aici?
Bunica încă arancează masa, Iar camera păstrează lumina speranței.
Ca pentru ziua, când pas și în țară, Vor bate iar în prag, cu zor și cu dor.
Când sărbătoarea deschide drumul înapoi, Inimi se adună, ochii plâng trecutul.
Copiii revin cu zâmbet și cu plânset, În bagaj, iscate amintiri și nădejde.
România, între stele și oameni, Între ieri și mâine tu răsare,
În glasul mamei și pâinea de pe masă, Ești chiar dacă departe ne adună viață.
România, țara noastră de dor, Nu te pierdem, iubirea e scutul ușor,
Cât o inimă te poartă necontenit, Oriunde te regăsim cu dor nesfârșit.
Din camere, cu ecrane, se văd chipuri, Părinți cu fruntea grea, purtând ani și dor,
Copiii învață cu greută zgraiul bătrân, Dar în povești, plaiul e mereu legământ.
Două luni trăiesc, două țări în ele, Dar dorul munților încă le strânge mâinile,
Nimeni nu-i poate lua ce-au ținut, Ascuns suspinul vaiilor și linii stea verii calde.
Nu le-ntrece timpul, nu le frânge zarea, România e-n suflet, chiar și-n depărtare.
România, între stele și oameni, Între ieri și mâine, tură, sahar,
În glasul mamei și pâinea de pe masă, Ești chiar dacă departe ne adună viața.
România, țara noastră de dor, Nu te pierdem, iubirea,
E scutul ușor, cât o inimă te poartă, Necontenim, oriunde te regăsim,
Cu dor nesfârșit.
Chineva cu-n cor stock mai încheșit și sperat,
Și-o se ascunde cu drău, măi, se fură, mi-e bun dor,
Cu pași rarită, maica, mai calză, Să țin un pozon la iubirea.
Sora scoarițică, bun că i-am busc, Stanele povede, cerul fund,
Te pângeam în țișea, desprații și surorile,
Crecirii mă nu-mi uite, unde casa e?
Ajută-mă de aproape, fără să te mulești,
Și-o mânărică moare e, seroane ești.
România, între stele și oameni, Între ieri și mâine, tură, sahar,
În glasul mamei și pâinea de pe masă,
Ești chiar dacă departe, ne-adună viața.
România, țara noastră de dor, Nu te pierdem, iubirea,
E scutul ușor, cât o inimă te poartă,
Necontenit, oriunde te regăsim, Cu dor nesfârșit.
Că n-o reparem cu-n pols, în loc mai încheșit,
Și speranță, stres, comipi, pomă,
Răzâvierul meu e pe-o nium cu pași răit,
Mai tori, mai caz, se fonă-ndu zona,
În iubirea sunt los părinții, cât în care auz.
Spune-le cuvinte ce nu fuc de vân,
Cum beții șazi, sfazi și sunt borileni,
Căci inima nu-mi trebuie, tasia e,
Ajute-n amul, dar îmi placă, fără sucatule,
Și-am o mare comoară e, săraru ești.
Românie, între stele și oameni,
Între ieri și mâine tură sari,
În glasul mamei și pâinea de pe masă,
Nici chiar dacă departe, ne adună viața,
Românie am, țara noastră de dor,
Nu te pierdem, iubirea e scutul ușor,
Cât o inimă te poartă necontenit,
Oriunde te regăsim, cu dor nesfârșit.
Cât lumea pare într-un poest, tot mai împris,
Și speram să-i ascund de tânc reumbre,
Să fim numerat în bun, cu pași înainte,
Mai bun, nimai dat, să ținem în buzunar iubire.
Sună-ți pareții că e parcă ius,
Spune-le cu veită ce nu furt pe vânt,
În brații șază frața, ce-i zburea oarele,
Căci inima nu trebuie, ulei ca să iei,
Ajute-n amul, aproapă, fără sucatule,
Și-a mâin, n-are cum oară, e stată aruiești.
România, între stele și oameni,
Între ieri și mâine, tură-sari,
În glasul mamei și pâinea de pe masă,
Ești iar dacă departe, ne adună viață.
România, țara noastră de dor,
Nu te pierdem, iubirea e scutul ușor,
Cât o inimă te poartă necontenit,
Oriunde te regăsim, cu dor nesfârșit.
View Top Ai Songs