Yeah, 22nd July, azi nu-i business, nici fake flash, E despre vasile, omul care n-a uitat de unde-a tras.
Anii au scurs, dar ochii lui n-au pierdut lumina grea, În spate poartă bătăi, nu cărți de vizită, nu colea.
Nu a cerit și vreun colț de cer, nu a vopsit adevărul cu glorie, Știe că drumul în viață se plătește cu ore, nu cu hârtii de poveste-i storie.
N-a vândut prietenia pe promisiu, nu-i spulberate într-un șuier, Râsul lui e primul când gașca-i-n colaps, primoa de post, primul la fier.
În cercul lui tainele nu s-ar de gură-n gură, rămân fapte încremenite, Respect-ul n-a ieșit din gură, l-a construit cu pași mari, măsurați, neclintiți.
Astăzi e ziua ta, vasile, ridic paharul sus, frate, Pentru omul care a stat drept când lumea a vrut să-l doboare și să-l înhațe.
Nu-i vorba de bani, de jumătăți, de cuvinte, nici de aparente fețe, Ci de sufletul care rămâne chiar și când totul-n jur s-a răsturnat și-a încetat.
Vaslui știe fiecare pas, fiecare hotar lăsat cu greutate pe asfalt, Seri de nopți cu buzunare goale, dar cu vise mai grele decât bolta unui sfat.
Nu te schimbă vorbele, ci faptele ți-ar, el n-a vrut să se piardă în iluzii, În fața lui durerile-s doar povești de trecut, nu bărci ce plutesc pe ape tulbur.
Frăția asta nu e despre cine are, ci despre cine ține piept și ridică jos, Și când unul cade, cei lați-ți mâna lui, care-l trage în sus fără vreun cost.
Din Londra până-n Vaslui, vibrează respectul, un legământ fără vorbe de prisos, Vasile, nu lăsa timpul să strivească inima ta de om, fii tu tot ce ai făcut.
Astăzi e ziua ta, Vasile, ridic paharul sus, frate, Pentru omul care a stat drept când lumea a vrut să-l doboare și să-l înhațe.
Nu-i vorba de bani, de jumătăți de cuvinte, nici de aparente fețe, Ci de sufletul care rămâne chiar și când totul în jur s-a răsturnat și a încetat.
Cristian și Marius, trimite-o voce din zare, Nu lăsa greutățile să strice privirea mare, Rămâi omul pe care-l știm, fără măști, fără dublă față.
Pentru tine, frate, azi facem o lacrimă între două pahare.
Astăzi e ziua ta, Vasile, ridic paharul sus, frate, Pentru omul care a stat drept când lumea a vrut să-l doboare și să-l înhațe.
Nu-i vorba de bani, de jumătăți de cuvinte, nici de aparente fețe, Ci de sufletul care rămâne chiar și când totul în jur s-a răsturnat și a încetat.
45 de ani cu povești ce-ți sapă privirea adânc, Nu te măsoară ceasul, nici bani, ci pașii care țin strâns prietenia de gât.
La mulți ani, frate, suflet tare, Rămâi omul cu picioarele pe pământ, Când vei privi în urmă să vezi masa plină, Nu golul tău ascuns în cuvinte sfânt.
