Do not mention sound effects or instruments in the lyrics
Pe platou la șapte fix răsare frontul-n poezie, Gălea strigă pasul drept, privirea țintă-n galaxie,
Bocani zboară peste piatră, sună pașii ca sinfonie, Cine zice că-i ușor n-a simțit durerea-n fie,
Lascu trece printre rânduri, totu-i lege strategie, Fiecare gest e muncă, nu mântrie sau trufie,
Nici o mișcare-n gol, totu-i scris cu precizie, Că disciplina-i scultură, nu doar simplă execuție,
Miron ține tonul tare, vocea ta e-n armonie, Când greșești îți simt chemarea, simți-n sânge energie,
Dar în ochii lui e rostul, e respect, tu e tărie, Că din focul ăsta crești, frate, și de vistat tu e vie,
Kotok zice, tre' să faci ca așa trebuie, bădie, Nu-i o vorbă aruncată, e un cod, o temelie,
E cum suflii peste jar să trăiască moștenie, Despre onoare pură, nu doar simplă teorie,
Instrucția e artă fraților lui meserie, Trezi astea ca stea în piedră, sună poezie,
Transpirația e cerneală, lupta-i caligrafie, Din durere iese forță, din tăcere sinfonie,
Instrucția e artă fraților lui meserie, Trezi astea ca stea în piedră, sună poezie,
Transpirația e cerneală, lupta-i caligrafie, Din durere iese forță, din tăcere sinfonie,
Pe câmp, timpul curge altfel, fără cronologie, Nu-i ceas, nu-i oră, e ritm scris în memorie,
Pasul bat în unison, se topește în filozofie, Că instrucția e pictură și-n fiecare poveste vie,
Cine n-a simțit căldura, n-o s-o înțeleagă frăție, Fiecare pas e rimă, fiecare țintă poezie,
Ne-nvață să fim tari, fără ură, cu tărie, Cu inima curată, în luptă, ca o liturghie,
Prezenția aude-n aer, vibrația-i melodie, Nu-i spectacol, e credință, nu-i decor, e mărturie,
În bocan și-n uniformă mergem drept o sinfonie, Că pământul sub tălb simte lupta și mântruie,
Instrucția e artă fraților, nu-i meserie, Tre' să-ți am cea seam, pievră sună poezie,
Transpirația e cerneală, lupta-i caligrafie, Din durere iese forță, din tăcere sinfonie,
Instrucția e artă fraților, nu-i meserie, Tre' să-ți am cea seam, pievră sună poezie,
Transpirația e cerneală, lupta-i caligrafie, Din durere iese forță, din tăcere sinfonie,
Gâlea zâmbește rar, dar când o face, lumină vie, Înțelegi că arta înseamnă dreaptă mărtur, sire sfânt,
E că din luț și oboseală faci formă și înălțimie, Din haos ordine pură, din tăcere temelie,
Lascu scrie linii drepte pe hârtie, pe veșnicie, Totul-i clar și fără umbră, fără urmă de prostie,
Că soldatul fără gând e doar copie, pustie, Dar cu minte și respect scrie istorie vie,
Mirom pune ritm în sânge, metronom de energie, Vocea lui te duce sus din cazarmă-n veșnicie,
Nu țipă din mândrie, ci din foc și datorie, Respectul nu se dă, se câștigă-n tăcere vie,
Cotogrâd e scurt, dar-n vorba lui e profeție, Tre' să faci ca așa trebuie și simți grea chemare vie,
Lumea ta se așează drept, se scrie-n simetrie, Că fiecare clipă are rost și armonie,
Fiecare sergent e vers, fiecare zi poezie, Fiecare noapte scrie, nouă-i altă disciplină vie,
Și când soarele apune, totu-i clar, te cere vie, Că arta noastră-i vie și-n ea e veșnicie,
Pe câmpul rece, gându-i foc, nu dispare, ci-n tărie, În uniformă simt că sculptor nu doar simplă siluție,
Mâinile-s pensul etar, viața-i o compoziție, Unde fiecare ordin poartă-ne o motivație,
Și când ziua se termină, sub seagul ce ne leagă vie, În uniformă simt că sculptor nu doar simplă siluție,
Mâinile-s pensul etar, viața-i o compoziție, Crăci s-a fiert de rămâne-n suflet credință și poezie.
