[Intro]
Sub cerul rece din Boldurești, nai și cobză se-aude ușor,
O poveste de mesaje, cu clopot, cu pași și dor.
[Vers 1]
Vasile, rom din sat, avea nouăsprezece ani,
În uniformă-și purta ecusonul cu mâini blânde, mari.
Nicoleta, cincisprezece, școlăriță cu vis în priviri,
Modoveancă cu plete, cu teme, cu-aer de sărbători.
Și-au trimis un mesaj târziu, lumină la miez de noapte,
„Bună” scris pe un ecran și o inimă care așteaptă.
El a pus o poză cu insigna pe piept, simplă dovadă,
Ea a răspuns cu un zâmbet, cu o foaie pliată în buzunar.
[Refren]
Dragostea din Boldurești,
Ne-aduce iar la mal.
Dragostea din Boldurești,
Un legământ curat, neîntinat.
[Vers 2]
Pe ulița de la margine, clopotul bate de seară,
Fumul din sobă, miros de fân și vioara ce răsară.
Mesajele se-mpletesc cu pașii pe pietrișul stins,
El scrie despre datorie, ea despre catalog și vis.
În scrisori e grijă, nu graba, e respect și promisiune,
Familia veghează liniștea, vorbesc cu grijă despre cununie.
Ei nu caută grabă-ascunsă, e o legătură tânără, curată,
Prietenie cu afecțiune, așteptare-n lună împăcată.
[Refren]
Dragostea din Boldurești,
Ne-aduce iar la mal.
Dragostea din Boldurești,
Un legământ curat, ne-întinat.
[Bridge]
E distanță: drumul lui e-aleargă, uniforme, ordine, drum,
Sunt șoapte din sat, sunt grijile mamei, sunt ierni cu ger și fum.
Clopotul bătă, balaur de vânt, și vecina spune iar: „Ai grijă!”
Dar el răspunde-n note: „Aștept, voi veghea, nu e-o greșeală.”
Și ea, cu caietul la geam, scrie vise, nu se pierde-n alint,
Păstrează în sertar o scrisoare, promisiuni fără-atingeri de vânt.
Nu-i vorba de grabă sau de noapte furată, ci de speranță curată,
De-un drum care se țese blând, cu familie, cu vreme, cu vorbă-înfrântă.
[Refren - Varianta scurtă / Hook]
Dragostea din Boldurești,
Ne-aduce iar la mal.
[Vers 3]
La marginea satului, la pod, unde apa cântă lent,
S-au jurat în gând să scrie mereu, să facă totul transparent.
El trimite o panglică din uniformă, ea păstrează la carte,
El promite că va aștepta, cu respect, cu calm în piept.
Vioara țipă-n seară, cobza țese amintiri clare,
Fulgii de brumă se aștern, iar pașii lor sunt hotărâți, rare.
Și familia, odată îngrijorată, vede bunătatea din gest,
Știe că totul e curat, că taina lor e la lumina sărbătorii de est.
[Refren]
Dragostea din Boldurești,
Ne-aduce iar la mal.
Dragostea din Boldurești,
Un legământ curat, ne-întinat.
[Outro]
Sub stele, sub nai, sub clopot, sub vânt ce adie iar,
Nicoleta și Vasile țes speranțe, prietenii de mare har.
Cu mesaje pline de grijă, cu scrisori, cu timpul dat înapoi,
Dragostea din Boldurești rămâne blândă, așteaptă, crește, nu se goleşte nicicând.
