Intro (spus, fragil)
Pentru tine am rămas în picioare…
Chiar și atunci când nu mai aveam nimic.
Verse 1 (rap, half-time)
Am început cu pumni, ecouri în hol, geam spart de gelozie,
Fotografii rupte-n buzunar, o cutie cu jucării, tristeții complicitate.
Crăpături în tavan, grijile într-un borcan, lăsat pe noptieră,
Copilul mea-adormea pe cântece înregistrate pe o casetă veche, nu pe o seară.
Am pus pași pe rânduri de noapte, muncă-n schimb de pâine,
Am învățat să zâmbesc la lumină, dar să ţin plânsul tăinuit în sânge.
Am adunat scuze, facturi, bilete de autobuz, am mutat speranțe în valiză,
Am lăsat ușa deschisă la speranță, dar fostu-mi suflet era vântul ce stăpânește briza.
Pre-Chorus (melodic rap — păstrat exact)
Când lumea mă lovea fără milă
Tu erai motivul să mai respir
Te strângeam la piept, fetiță fragilă
Și uitam cât de greu e să exist
Chorus / Hook (pus ca refren — păstrat EXACT)
Refren (1:00 – 1:30)
Ana Maria, viața mea
Cu păr blond și ochi albaștri ca cerul
Pentru tine am plecat de lângă inima mea
Să nu simți niciodată ce-am simțit eu
Te iubesc chiar dacă nu mă vezi
Chiar dacă nu mă mai strigi „mamă”
Sunt aici, în fiecare rugăciune
Ana Maria… ești rana mea și salvarea mea
Verse 2 (rap — detaliu concret, ritm variat)
Am plecat spre Anglia cu pașaportul rupt la margini, semne de nopți fără somn,
Hostel-uri, schimburi, două lire pe oră, lacrimi ascunse în coșul cu uniformă.
Telefon cu baterie moartă, vocea ta înregistrată — un ecou pe care-l ascult de trei ori,
Plăteam chiria cu jumătăți de zâmbet, visam la ziua când-ți voi citi povești în ploi.
Am lăsat pe cineva s-ți țină mânuța caldă, dar n-a fost inima mea acolo,
Fiecare noapte era o factură ce se transforma-n dor, în glodul morții de dor.
Muncile erau lungi, umbrelă-n ferestra mea, lacrimi pe traseu, nu semnal la apel,
Dar făceam rost de pâine și de vise — îți trimiteam o fotografie cu tine-n colaj, un fel de legământ paralel.
Pre-Chorus 2 (păstrat EXACT)
Număram zilele până la noi
Până la clipa când te voi strânge iar
Dar viața a decis pentru amândouă
Și m-a lovit mai dur decât oricare coșmar
Chorus / Hook (repetare — păstrat EXACT)
Refren (2:15 – 2:45)
Ana Maria, sufletul meu
La cinci ani ți-au frânt copilăria
Te-au luat de lângă mine, de lângă Dumnezeu
Și m-au lăsat doar cu fotografia
Dacă auzi vreodată numele meu
Să știi că mama n-a renunțat
Te-am iubit mai mult decât viața
Și te voi iubi chiar și când nu te voi mai vedea
Verse 3 (rap, emoție cruntă, cadence crescând)
Ziua în care au bătut la ușă, pași mărunți, hârtie rece pe masă,
Am semnat semne goale, mi-au luat vocea — procurori cu siluete de oțel și măsură.
Te-au luat sub braț, ți-au închis păpușa-n plâns, nu ai apucat s-aduni mămici de vânt,
Mi-au spus «e pentru bine», iar eu am simțit că pământul s-a retras ca un pantof ud și sfânt.
Îți vedeam ochii în fotografii — film de va
